Muntii Apuseni "Perla Ariesului"

Muntii Apuseni: locul ideal pentru a petrece o vacanta in mijlocul naturii, la poalele muntilor, intr-un sat care a pastrat intacte obiceiurile motilor. Cu legende si povesti care nu te plictisesc, un loc perfect pentru relaxare si vanatoare de fotografii pentru ca aici peisajele sunt ametitoare si te farmeca din prima clipa. Nici nu ajungi sa innoptezi ca te si gandesti cum iti planifici zilele libere, sa revii aici.
Este locul cel mai indicat pentru cei care vor sa traiasca senzatii tari cand pornesc pe urmele motilor care au facut istorie (Avram Iancu, Horia, Closca sau Crisan) sau pentru cei care vor sa exploreze cel mai mare conglomerat carstic din Europa - Huda lui Papara - o pestera strabatuta de un parau, cu mai multe posibilitati de acces: fie prin escalada, fie cu barca, pe firul apei, fie pe scari.
Este sansa ta ca, macar o data pe an, sa manci sanatos: legume, fructe, carne proaspata si lactate, toate produse in gospodaria proprie, fara conservanti, dupa retetele traditionale ale motilor.
Comuna Albac este intinsa pe valea Ariesului si de-a lungul mai multor paraie de munte, ca majoritatea satelor motesti. Principalele ocupatii ale localnicilor este turismul rural si lemnaritul. Oameni zdraveni, hotarati, motii din Albac au o recunoscuta faima de luptatori pentru dreptate si libertate. In catunul Arada al comunei s-a nascut in 1730 Vasile Nicola-Ursu, iobag roman, conducatorul principal al rascoalei taranesti din anul 1784.
Supranumele Horia, cu care a intrat in istorie, deriva verbul "a hori", adica a canta din fluier, talent pentru care motul din Albac era renumit. In Literatura se intalnesc in paralel formele Horia si Horea, fara a avea valori diferite.
Albacul, este astazi o comuna infloritoare cu case noi, solide, bine gospodarite. Din Albac, Ariesul face o intoarcere de 90 de grade spre vest. Soseaua urca lin, in serpentine lungi, printre stanca si flori; un versant de munte e abrupt, cu grohotisuri si guri de pesteri, celalalt e molcom, inflorit, imbietor.
Apoi totul devine de o salbaticie rara care culmineaza in dreptul vaii Sterpe. Intr-o parte stancile acoperite de muschi si ferigi, in cealalta parte colti uriasi, vineti, goi, de o goliciune seaca, cruda. Asezarile omenesti au disparut, preferand platourile inalte, insorite. Apele raului se strang in ghioluri adanci, limpezi si reci. Peste tot piatra, cuvant de ordine fara drept de apel: piatra muntelui, piatra pe drum, piatra in albia Ariesului.